- Social - nr. 57 / 23 Martie, 2005 S-a stins, precum flacara unei lumanari, opunandu-se din toate puterile unei boli care i-a macinat trupul si care l-a doborat in cele din urma. S-a stins, purtand in suflet durerea de a nu fi putut spune tot ceea ce mai avea de spus si care ar fi trebuit sa se adauge la cele peste 20 de volume pe care le-a scris sau le-a ingrijit de-a lungul anilor. Pentru Valentin Borda, desi stabilit in Bucuresti inca din tinerete, dupa terminarea facultatii, "Cel mai albastru cer" (1990) a ramas insa mereu cel al Transilvaniei, de pe Mures; cel al Beicii natale, de la poalele Muntilor Gurghiului, sau al anilor de scoala de la Reghin, acolo unde ne-am intalnit prima data, pe bancile Liceului "Petru Maior", in urma cu mai bine de o jumatate de veac. De atunci ne-a legat o trainica prietenie, pe care am cultivat-o cu grija de-a lungul vremii. Cu toate ca, la un moment dat, ne ratacisem unul de celalalt, destinul a facut sa ne regasim in zbuciumatele zile de dupa decembrie 1989, sub faldurile de lupta ale Uniunii "Vatra Romaneasca", nascuta din durere si din lacrimi, pe care Valentin Borda a slujit-o, cu credinta si cu daruire, timp de un deceniu, in calitate de secretar executiv national si de presedinte al filialei din Bucuresti. Din conlucrarea noastra prieteneasca, din ultimii ani, a putut iesi de sub tipar singura monografie completa dedicata celui care a fost primul Patriarh al Romaniei si al Bisericii Ortodoxe Romane: "Un nume pentru istorie - Patriarhul Miron Cristea" (1998). Iar mai recent, Valentin Borda a realizat o adevarata cronica dureroasa despre martiriul indurat de Biserica Greco-Catolica in anii negri ai comunismului, prin voluminosul volum ,,Rastigniri" (2002). Acum, cand am aflat trista veste a trecerii sale in nefiinta, sufletu-mi este cernit de durere si ochii impaienjeniti de lacrimi grele. O asemenea despartire ce