Pe masura ce tranzitia isi epuizeaza resursele, iar "lumea noua" se pregateste sa se instaleze in toate drepturile ei, ultimele simboluri ale "lumii vechi" se prabusesc, ori cad in desuetudine. A doua moarte anuntata a ziarului "Scinteia", organul de presa al CC al PCR, face parte dintre acestea.
Instinctul, daca nu programul, celor care au exercitat puterea imediat dupa 1989 a fost acela de a "pastra", "a valorifica in interes propriu", de a schimba forma, dar nu continutul, iar acolo unde chiar nu se putea, de a schimba, dar fara metoda, cu intirziere si cu tiriita. De aceea, tranzitia a fost la noi un lung razboi al realitatii impotriva administratorilor ei politici.
O realitate hotarita sa o rupa cu trecutul, dar miscindu-se haotic si o clasa administrativ-politica hotarita sa impiedice schimbarea, cit mai mult posibil. Iar, pe parcurs, sa-si traga cit mai multe foloase, atit din inertie, cit si din schimbare.
Nimic nu ilustreaza mai bine aceasta trasatura definitorie a tranzitiei post-comuniste a societatii romanesti decit soarta ziarului "Scinteia".
Prima grija, dupa Decembrie 1989, a fost asigurarea supravietuirii sale. Iar pentru a-l pune la adapost ce altceva mai bun decit un nou nume? Sub noua eticheta, ziarul a continuat sa faca ceea ce stia sa faca: sa serveasca puterea zilei.
Acum era alta: cu atit mai bine! Uriasele resurse existente in spatele masinariei numita "Scinteia" aveau din nou o ratiune de a fi. Erau utile celor din palatele puterii.
Ziarele au fost, in primii doi-trei ani dupa Decembrie 1989, nu doar instrumente politice, ci si primele masinarii de facut bani pentru intreprinzatori cu resurse putine, dar care s-au miscat repede. In fata acestei realitati, nici "Scinteia" rebotezata nu putea sa stea pe loc. Ea insasi era o gisca dolofana cu niscai oua de aur.
Ocu
