Dăruieşte-mi o uşă

Uşa casei străvechi stând să cadă,

I-am spus departelui meu: Dăruieşte-mi o uşă.

Respingerea lui jucăuşă, amară, m-a îmblânzit

iarăşi, ca de atâtea ori în trecut.

Cu diverse prilejuri, apoi, în viaţa ce a urmat,

până ce fiii ni se făcuseră mari, de dragul lor,

i-am trimis să-l înduplece să-mi dăruiască o uşă.

Ca din senin prăvălit, răspunsul a fost iarăşi Nu.

Refuzul fiind de data aceea cu martori, m-am

înfrigurat, ca de atâtea ori în trecut. Ce puteam face, decât să mă gândesc că într-o milostivire creştină, nimeni nu ştie cine dă şi cine primeşte.

De curând i-am scris pe o carte: Deschide-o, citeşte-o, şi sufletul meu găsindu-l, să-l simţi locul magic prin care să intri în Cer.

Iar mie, tu, dăruieşte-mi o uşă.

Triptic

Mai am de jertfit, mai am de unde jertfi,

Mai am de unde pierde-n adaos abundent,

Ca şi când nimic nu s-ar fi împlinit,

Ci doar în durată Cuvântul întrupându-se.

Am semn că tipul textului este

Mereu un amestec prezent în prezent.

Nimic nu trece ca să vină, ci stă în sine

Sosit, ca în Treime în ipostaze neîntâmplat

întîmplându-se.

*

Cu îndoită linişte caut, aştept

Ceea ce singură vine, Cartea, ca să-mi confrunt

Intuiţiile de copil. Efortul de a vizualiza

Ce citesc. Căci ce citesc are mai mult din

Nevăzut decât din văzut. între văzute aproximez

Celorlalte locul, şi umbra neştiutelor între

Ştiute. Nu la fel stau lucrurile cu netrăitele,

Niciodată, n