Pentru localnicii care trec prin satele judetului, micile obiecte de artizanat expuse in fata portilor nu ii mai mira si, de cele mai multe ori, nici nu le mai trezesc interesul. Vanzarea marfii in acest fel este chiar un obicei in multe comune timisene. De la zarzavaturi si pana la obiecte de artizanat, poti gasi cam tot ce doresti. Dar afacerile de genul acesta, spun comerciantii, merg tot mai prost.
Faptul ca afacerea nu mai merge ca in urma cu cativa ani nu a dezamagit-o deloc pe Rozalia Petrus, din Topolovatu Mare. Femeia a venit din Bihor in 1992 si s-a stabilit in Topolovat. "Am inceput sa vin in Timis din anii '90 cu fete de masa cusute de mine. Prin 1992 m-am decis sa ma mut aici, impreuna cu familia. Pe vremurile alea inca puteai sa castigi din asa ceva, acum abia te descurci sa traiesti, pentru ca oamenii nu mai au bani sa cumpere astfel de lucruri cand abia se descurca de la o luna la alta".
Cu toate acestea, ea nu a renuntat sa le ofere celor interesati diferite obiecte din ceramica. Pe capota masinii postata la poarta si tranformata in pult, Rozalia expune si statuete : de la icoane sculptate in lemn si pana la icoane reprezentand diferite forme naive. Nu lipsesc nici impletiturile din nuiele, piesele de rezistenta fiind cosurile de diferite forme si marimi. "Cele mai bune vanzari le am vara, cand lumea pleaca in concediu si atunci se mai opresc sa cumpere cate ceva pentru cadouri. Iarna, inainte de sarbatori, este un nou varf. In rest, merge destul de slab vanzarea, dar nu pot sa renunt la ceea ce fac de o viata", explica femeia.
De doua - trei ori pe an, Rozalia merge in Bihor pentru a se aproviziona cu marfa. La un drum vine cu marfa care sa-i ajunga cateva luni. Si, indiferent de marfa pe care o are pe stoc, continua sa-si aprovizio-neze micul depozit improvizat intr-una dintre anexele casei. "Daca as vedea camerele goale, as crede c
