In fata acestei mentalitati precare, adesea coplesitoare, in orice caz dominante, singura formula culturala recomandabila este – dupa noi – a fi, a voi sa fii, a actiona sa fii si sa ramii – repetam de o suta de ori – roman si european in acelasi timp. Altfel spus, a gindi, a ne comporta, a ne manifesta, cultural vorbind, ca „europeni“, raminind totodata „romani“. A avea deci aceasta dubla constiita activa. A cauta s-o conciliezi, s-o armonizezi si s-o realizezi, pas cu pas, intr-o sinteza superioara. Ceea ce inseamna, in primul rind, a ramine si a produce cultura in Romania. Sau, in primul rind, in Romania. Dar fara complexe. De nici un fel.

In mod natural, organic. Cine circula prin „Europa“ si nu se „sperie“ de nimic, nu este nici umil, dar nici arogant, nici foarte admirativ, nici mereu imbufnat, nici facil cosmopolit, nici sovin, acela face parte dintr-o categorie superioara de la care se poate astepta un alt mare salt calitativ. Nu avem nici un fel de elemente statistice. Dar am cunoscut efectiv astfel de oameni de cultura romani. Nu multi, din pacate. Insa am cunoscut citiva. Si ei ne-au dat mari sperante. Sa ne propunem deci un alt viitor cultural.

Pentru a-l defini cit mai concis posibil si intr-o formula de sinteza – refuzind in mod categoric orice nationalism, orice protocronism sau orice eurocentrism – obiectivul cultural fundamental ar trebui sa fie urmatorul: a aduce Europa acasa, ceea ce echivaleaza, aparent paradoxal, cu a intra in Europa.

In fata acestei mentalitati precare, adesea coplesitoare, in orice caz dominante, singura formula culturala recomandabila este – dupa noi – a fi, a voi sa fii, a actiona sa fii si sa ramii – repetam de o suta de ori – roman si european in acelasi timp. Altfel spus, a gindi, a ne comporta, a ne manifesta, cultural vorbind, ca „europeni“, raminind totodata „romani“. A avea deci aceasta