Am ajuns sa ne despartim de revista Cultura. Numarul din aceasta saptamina este ultimul care a mai aparut. Institutul Cultural Roman, editorul acestei reviste, a decis oprirea publicatiei. Primul semn de mihnire este ca, sub directoratul lui Horia-Roman Patapievici, presedintele Institutului, si sub cel al lui Mircea Mihaies, vicepresedinte ICR, se petrec astfel de lucruri. Nu cred ca este foarte confortabil pentru Horia-Roman Patapievici si Mircea Mihaies sa fie acuzati ca s-au pripit si au luat o decizie rapida, inainte de a incerca toate caile de supravietuire a revistei. Cei apropiati de revista Cultura spun ca aceasta putea continua. Mirarea este cu atit mai mare cu cit, pe vremea lui Augustin Buzura, revista nu parea sa aiba probleme financiare.
Argumentul conducerii Institutului Cultural Roman este devastator: Cultura consuma 800 de milioane de lei pe luna si reusea cu greu sa recupereze 60 de milioane de lei. Esecul financiar este clar. Mircea Mihaies ne declara ca revista nu mai poate continua, Institutul „nu-si mai poate permite sa finanteze un esec, cit timp Cultura avea 80% retururi, 19 abonamente, iar de la distributie ni se spune ca nimeni dintre difuzori nu vrea revista“. Mircea Mihaies a adaugat ca, din motive economice, Institutul Cultural Roman a suspendat toate publicatiile. Fondurile publice pe care le administra Institutul Cultural Roman par sa se fi epuizat.
Dincolo de acest calcul financiar cinic, ramine sa ne intrebam in ce masura Cultura reprezenta ceva in peisajul mediatic romanesc. Parerea noastra este ca, in pofida unor redactori daruiti, revista avea foarte putina vizibilitate. Se vorbea prea putin in mediile publice despre texte publicate, revista nu stirnea si nu perpetua polemici, nu era citata, nu avea promovare, nu avea pagina de Internet, nu-si dorea si nu cauta publicitate.
Aici este o meteahna veche in
