Durerea articulară este cel mai frecvent semn al bolii artrozice, apărută datorită distrugerii cartilajului articular, urmată în timp
de cea a tuturor componentelor.
Sub această denumire comună de artroză sunt cuprinse mai multe suferinţe ale articulaţiilor, care au ca şi consecinţă durerea, împiedicarea mişcărilor normale şi deformările.
Cele mai frecvente localizări ale artrozei sunt genunchii, şoldurile, degetele de la mâini şi coloana vertebrală (spondilartroza).
Cauzele artrozei
Artroza apare ca urmare a acţiunii mai multor factori: factori generali (ereditatea, tulburări nutritive şi ale glandelor endocrine) sau factori locali (obezitatea, suprasolicitarea articulaţiei, slăbirea forţei musculare, alte boli ale articulaţiei). Femeile suferă de două ori mai frecvent de artroză decât bărbaţii.
Această suferinţă implică serioase costuri sociale, fiind o cauză frecventă de incapacitate temporară de muncă şi de pensionare, la care se adaugă suferinţa (alterarea calităţii vieţii) şi costurile medicale.
Conform datelor statistice, bolile articulare şi musculo-scheletice constituie cea mai frecventă cauză de boală cronică şi handicap fizic. Înţelegem în acest fel de ce artroza afectează major calitatea vieţii. Drept pentru care, combaterea acestei afecţiuni este un obiectiv pe care terapiile antiartrozice va trebui să-l urmărească îndeaproape.
În general, această suferinţă este tratată prin administrarea de analgezice care se adresează doar efectului, nu şi cauzei, adică reduc durerea, dar nu contribuie la refacerea cartilajul articular, astfel încât boala este lăsată să evolueze, afectând grav articulaţiile. Noile scheme de tratament în suferinţa artrozică urmăresc refacerea cartilajului articular prin utilizarea aşa numitelelor substanţe „condroprotectoare", mult utilizate pe plan mondial, substanţe capabile să refacă
