Cred că de multe ori prieteni, rude sau simple cunoştinţe vi s-au plâns că au fost victimele cămătarilor, care i-au lăsat fără apartamente, case, pământuri etc. Dincolo de naivitatea şi prostia lor, de a se încrede în susţinerile creditorilor practicanţi de dobânzi astronomice, v-aţi pus de multe ori întrebarea ce ar fi fost dacă cămătarii nu ar fi fost sprijiniţi de notari publici.
Dornici de nişte bani obţinuţi uşor, în multe cazuri o căruţă de bani, dar şi avari, notarii publici au acceptat să facă jocul murdar al cămăta-rilor, nenorocind familii dintr-o singură trăsătură de condei – o semnătură care a semănat moarte, îmbolnăvire, sărăcie.
De multe ori, confruntată cu astfel de cazuri, m-am întrebat cum ai putea să ripostezi, nu atât împotriva cămătarului, care dovedit că a comis o infracţiune, ajunge fie după gratii, fie cu cazierul pătat şi cu banii luaţi, ci a notarului. Protejaţi prin lege, acţiunile împotriva notarilor erau până deunăzi dacă nu imposibile, cel puţin rarisime. Procedura era anevoioasă, complicată, iar de multe ori, orice încercare a procurorului de a-şi duce ancheta mai departe se oprea în biroul ministrului Justiţiei, care refuza să acorde avizul favorabil cercetării notarului.
Aşa că omul se mulţumea să blesteme legea şi un ministru numit vremelnic într-un fotoliu din Palatul Victoria.
Doar că acum cineva a vrut să răzbune mulţi-mea de păgubiţi, sărăciţi prin acţiunile unui duo distructiv – cămătar + notar -, dar nu numai, solicitând ridicarea aşa-numitei “imuunităţi” notariale.
Iar iniţiativa parlamentarilor nu vizează doar notarii, ci şi executorii judecătoreşti, o altă categorie acuzată de tot felul de afaceri dubioase. Ţinând cont de practicile executorilor care decid în multe cazuri după bunul plac preţul bunurilor şi imobilelor scoase la vânzare, fără o prealabilă evaluare, lăsându-i pe debitori nu nu
