Constantin ERETESCU
Folclorul literar al romanilor
Editura Compania, Bucuresti, 2004, 176 p.
„Cind aud de folclor, cei mai multi se gindesc la Miorita sau la Toma Alimos, toate invatate la scoala, la cintece si jocuri populare, pentru ca le mai vad si le aud la televizor – pe scurt, la ceva cam invechit si, in mod cert, legat de viata de la sat.“
Incepindu-si studiul dedicat folclorului romanesc cu enuntarea unei prejudecati extrem de raspindite la adresa acestuia si facind apoi aproape totul pentru a demonstra ca este o prejudecata, Constantin Eretescu „insceneaza“ cititorului o captare a atentiei de care se va folosi mai apoi, cu prisosinta, pe tot parcursul volumului. Pentru publicul tinar, mai ales, asocierea folclorului cu... Internetul este o strategie pe atit de interesanta pe cit poate fi respinsa, fara drept de apel, de la prima pagina.
Totusi, strategia da roade, cu atit mai mult cu cit adevarata „prejudecata“ („aceasta nu este o carte despre lucruri moarte de la tara“) este formulata inca din titlu: Folclorul literar al romanilor. O privire contemporana.
E bine cunoscut si chiar studiat faptul ca, in perceperea si analiza unei lucrari, totul pleaca de la prima privire, prin urmare de la titlu. Orice autor care se respecta, si mai ales unul care a acumulat destula experienta, isi construieste inca din titlu, in nuce, intreaga opera. Asa cum, in basmul fantastic romanesc, zmeul isi trimitea buzduganul acasa cu trei zile inainte, pentru a-si vesti venirea, intr-o cercetare din domeniul stiintelor umane – si nu numai – rolul titlului este precumpanitor.
El poate da viata, dar si ucide o carte. Poate construi (cu o intentie nedeclarata, desigur) un intreg univers de asteptare, pe care cititorul si-l va hrani cu paginile cartii respective. Prin urmare, daca o privire asupra folclorului romanilor po
