Francis Fukuyama
Constructia statelor. Guvernarea
si ordinea mondiala in secolul XXI
Traducere Mihnea Columbeanu
Editura Antet,
2004, 142 p.
Publicarea la noi a ultimei carti a lui Fukuyama ar trebui sa fie un eveniment editorial, pentru ca in principiu ar oferi intelectualitatii autohtone posibilitatea de a discuta cu mai multa usurinta un autor si o viziune asupra relatiilor internationale, dincolo de niste locuri comune intrate deja in desuetudine.
Astfel, initiativa Editurii Antet ar putea fi demna de toata lauda, atita timp cit rezultatul ei nu l-ar reprezenta o versiune romaneasca pestrita si penibila, impanata cu greseli de traducere si de tipar, semn probabil al unui provincialism de care peisajul editorial romanesc se dezbara greu in anumite cazuri.
Traducatorul pare a nu fi auzit de termenul (arhicunoscut) de „stat-natiune“, propunind in schimb originala varianta „natiune-stat“. Diferenta este enorma. La un moment dat, gasim in text G.D.P. in loc de P.I.B. (pentru variatie, presupun), in alt caz sintem probabil invitati sa alegem prepozitia care ni se pare cea mai potrivita: „tari s…t precum ca Somalia sau Moldova“. Genitivul de la „matrice“ este, pe tot parcursul cartii, „matriciei“, iar frazele mai lungi isi pierd pe alocuri orice urma de logica interna. Trecind (desi e greu de spus daca merita efortul) peste tot soiul de astfel de exprimari stilcite, ramine de discutat cartea propriu-zisa a lui Fukuyama, a carei problematica este sintetizata de intrebarea ce reiese chiar din prefata: cum transferam institutiile peste frontiere? In contextul actual, al razboiului din Irak si al urmarilor sale, in contextul unei politici externe americane care urmareste ideea de state-building, studiul lui Fukuyama se dovedeste a fi cit se poate de conectat la problemele prezentului.
Structurata in
