- Editorial - nr. 58 / 24 Martie, 2005 Se stie bine ca una dintre conditiile importante in pregatirea Romaniei pentru aderarea la Uniunea Europeana este reducerea inflatiei la o singura cifra. Daca anul trecut ea a depasit usor 10 procente, anul acesta cifra tinta este de 7 la suta, urmand ca in viitorii doi ani sa fie si mai mica. Pentru Guvernul Romaniei, 2005 ar putea fi considerat anul marii batalii pentru reducerea drastica a inflatiei. In vederea atingerii acestui obiectiv, aparent banal, sunt necesare "miscari masive de trupe" in domeniul finantelor, care sa permita reasezarea intregului mecanism al economiei pe un fundament nou, astfel incat aceasta sa poata functiona fara convulsii si rateuri, ge-nerate de inca imprecisul reglaj al parametrilor ceruti. De altfel, ceea ce inseamna inflatie nu mai trebuie explicat romanului, fenomen pe care de un deceniu si jumatate ii traieste pe viu. Cresterea galopanta a preturilor si deprecierea valutei nationale sunt cele doua coordonate majore care permit definirea ei. Or, noi, romanii, am avut parte in aceasta perioada, din nefericire, de cresteri de preturi de mii de ori si de deprecierea pana la limita inadmisibilului a leului. Dovada ca "viitura" inflatiei a trecut peste noi cu tavalugul sau gros, inainte si inapoi, timp de 15 ani, si inca ne mai sacaie, sta dezordinea si saracia care au pus stapanire pe societatea romaneasca de atata vreme. Am ajuns astfel sa spunem ca a discuta astazi despre inflatie in Romania este acelasi lucru cu a vorbi despre funie in casa spanzuratului. Asadar, despre inflatie si mecanismul ei stim destule, pentru ca am simtit-o pe propria piele, dar nu reusim sa ne debarasam de ea. De aceea privim cu retinere recentele manevre, oarecum disperate ale actualului guvern, despre ale caror efecte nu cunoastem mare lucru. Analizand insa mai profund pachetul de masuri ale acestuia, impreuna cu