Scandalul – trivial vorbind – are implicatii financiare, politice, sociale, ma feresc sa spun culturale, in sensul pur al cuvantului, dar daca ne referim la cultura de masa a unui popor, pot spune ca are si efecte in perceptia publica asupra ideii de jurnalist/jurnalism.
Povestea o stiti : Ana-Maria Tinu, fiica legitima a fostului director, Dumitru Tinu, devenita actionarul majoritar al societatii care editeaza Adevarul, a decis eliminarea din Consiliul de Administratie a jurnalistilor care se identifica, in ochii oricui, de ani buni cu imaginea Adevarului.
Jurnalistii – in frunte cu redactorul-sef, Cristian Tudor Popescu – au reactionat la aceasta masura, pe care o considera nedreapta – dandu-si demisiile, alaturi de alte cateva zeci de ziaristi si personal tehnic de la Adevarul. Cum orice tensiune, in Romania, separa brusc societatea in partizani si adversari ai cuiva, traditia s-a pastrat si acum.
Multi s-au inghesuit sa-i compatimeasca sincer pe colegii de la Adevarul, in timp ce altii au dat buzna sa mai dea un branci unor oameni, si-asa aflati intr-o situatie deloc de invidiat.
Se vorbeste – pentru ca nu se arata nici un document – ca, de fapt, jurnalistii demisionari ar fi reactionat atat de brutal pentru ca si-ar fi pierdut privilegiile banesti, o data cu separarea deciziilor manageriale de cele redactionale, pe scurt: afacerea de scris.
S-a lansat acuzatia ca jurnalistii de la Adevarul, sub infatisarea de arhangheli ai dreptatii, cinstei si corectitudinii, nu erau altceva decat niste insetati de bani.
Total nepotrivit este insa faptul ca exact cei care tipa acum mai tare impotriva celor de la Adevarul nu au nici o justificare morala sa o faca.
In toata presa s-au castigat bani in ultimii ani, in toata presa au fost simpli jurnalisti, platiti cu un salariu, si jurnalisti "mai j
