Aderarea la UE va aduce importante cresteri de preturi, indeosebi la produsele agroalimentare, pentru ca acestea vor trebui sa inglobeze sporirea facturii energetice, legata de obligatia desfacerii energiei la costuri si nu sub costuri, cheltuielile pentru prezervarea mediului, precum si cresterea costurilor de operare pentru conformizarea la normele europene de calitate si la cele sanitare de protectie a consumatorului. Toate acestea insa reprezinta doar o parte a schimbarilor dramatice de preturi pe care le va antrena aderarea. Aceasta, se poate spune, va determina o adevarata revolutie in domeniul preturilor, indeosebi ale acelora la produsele agroalimentare!
Si iata de ce! Discrepante substantiale exista astazi in nivelul absolut si relativ al preturilor la produsele agroalimentare intre Romania si membrii vechi, de baza, ai Uniunii Europene. Sunt discrepantele care exista in general in domeniu intre tarile subdezvoltate, precum Romania, si tarile industrial dezvoltate, precum Germania, Franta, Belgia, Olanda sau Marea Britanie. Totul porneste de la performantele economice ale agriculturii, care, in esenta, nu sunt conditionate atat de nivelul inalt al productiilor, cat mai ales de numarul celor ocupati in agricultura.
Unde lucratorii agricoli sunt putini, este economic posibil ca eventuala lor intretinere sociala sa fie suportata de restul populatiei, aflata intr-o covarsitoare majoritate. Dar acolo preturile la alimente sunt inalte, pentru ca tocmai prin asemenea preturi are loc transferul net de resurse catre agricultura. Populatia majoritara nu resimte insa preturile inalte, fiind prospera gratie performantelor din alte sectoare si indeosebi din industrie. Unde insa lucratorii agricoli sunt in pondere mare, ei nu pot pur si simplu sa fie intretinuti social de restul populatiei, care nu se afla in covarsitoare majoritate. Economic nu es
