"Am iubit doi ochi albastri, inca-i mai iubesc si-acum...". Melodia inceteaza brusc, sticla cade goala pe parchet iar Godac, rapus, priveste cu ochii pierduti calculatorul, acest dispozitiv electronic care seamana atat de bine cu troaca de la care a plecat. Isi aminteste Godac vremea cand ranea la porci in Dumestiul de bastina, il apuca melancolia si se apuca de dat dume la gazeta pe care o conduce si pe care o alinta in amintirea mirosurilor de alta data: Balegarul de Iasi. Aceste fraze nu sunt extrase dintr-un eseu, ci din viata de zi cu zi din beroul safului Godac de la pretinsa gazeta lider de piata Balegarul de Iasi, aceast ziar croit zilnic printre puternicii aburi de alcool si damf de vodca ieftina care razbate den biroului lui Godac. Si-o facut cruce in toate partile babele noastre barfitoare cand o vazut care-i treaba la Balegarul de Iasi si-o zas ca n-o sa-l mai cumpere, chit ca o sa-l poleiasca aistea si cu aur. Nu de alta, da's batrane saracele si au printipuri si nu pot ceti un ziar facut de o gasca de avortoni intelectuali, bolanzi, betivi, impotenti si cretinei in pubertate. Din gasca cu acest godac cu alcoolu-n gusa mai face parte un incult, papagal de meserie, numit Mardu, fost dereftor la Balegarul de Iasi si plecat acum, ca se-mpute treaba, la Bucuresti sa suga la tata altuia. Nu de alta, dar cel de-al treilea porcovan din ecuatie, don' Simiradgio de Havana e plecat si i-o lasat pe bajeti cu puta-n tarna. Daca Mardu o plecat, Godac cu vodca-n gusa se chinuie de o vreme-ncoace sa afle cum se tine pixu-n mana si care-i partea care mazgaleste hartia. Da, e vorba despre acelasi intrument pe care el in scoala il folosea ca sa se scobeasca-n nas si ureche. Ca zau, se jura babele, n-o vazut nimenea ceva scris de mana lu' Godac ca el, imediat dupa ce s-o lasat de sportul cu ranitul la porci, s-o trezit mare saf de gazeta. Numa ca Balegarul de Iasi, c