În timp ce primarul Dorin Florea îşi făcea obişnuita plimbare de după amiază prin faţa Teatrului Naţional, admirând ruinele care au fost cândva scări, l-a străfulgerat un gând. Ce-ar fi dacă s-ar aşeza lângă statuile alea ciudate în fund şi să aştepte să vadă de ce atâta zgomot şi zarvă prin oraş. Nu mică i-a fost mirarea când l-a văzut venind spre el pe fostul preşedinte Ion Iliescu. Atunci Dorin Florea s-a ridicat, şi-a scuturat pulpanele paltonului de 500 de euro de praf şi s-a îndreptat, cu plecăciune, să-i strângă mâna Bunicuţei. Edilul şef are mai multe motive de recunoştinţă. Unul dintre ele este comun – ura faţă de ziarişti -, iar celălalt ţine de un interes personal, şi anume dosarele lui, care se pare că nu mai zac undeva prin sertare, ci au luat calea către lege. Faptul că Iliescu, prin oamenii lui, mai deţine controlul serviciilor, nu mai este nici un secret. De asemenea, este binecunoscută bunăvoinţa preşedintelui Băsescu faţă de aceste servicii, aşa că, din aproape în aproape, Florea ar putea ajunge acolo unde îşi doreşte, respectiv să scape de teroarea acelor nenorocite de ilegalităţi şi să se simtă iarăşi un om liber, să nu se mai trezească noaptea lac de apă, cu sunetul cătuşelor zăngănindu-i în urechi.

Sigur că cea mai nimerită scuză, dacă totuşi va considera că trebuie să dea explicaţii pe undeva, este că el, ca gazdă, s-a simţit obligat să-l întâmpine pe fostul şef al statului. Ar fi plauzibilă dacă Dorin Florea ar considera mereu că este primar. Şi atunci când vin unii membrii ai actualului guvern şi când vin investitori de zeci de milioane de dolari. Ar fi corectă această atitudine şi nu ar naşte suspiciuni, dacă primarul ar fi echidistant şi neimplicat politic, aşa cum se laudă. Ar fi foarte bine dacă din poziţia pe care o deţine ar trata pe toată lumea cu aceeaşi curtoazie. Dar Florea are un interes la PSD şi acum nu mai încape nici