Este un film subtil, dand impresia de vechi, desi este foarte nou, are doar un an de cand s-a «nascut». Stiti superstitia aceea despre care vorbesc miresele in preajma nuntii, sa aiba «ceva nou, ceva albastru si ceva vechi».

Ei bine, daca tinem cont ca unele scene se petrec pe malul Oceanului, daca tinem cont de anul productiei, de felul in care este subjugat spectatorul si de problemele personajelor, precum si de faptul ca imaginile alb-negru te fac sa te simti in acelasi timp din alte vremuri, avem exact ceva albastru, ceva nou si chiar ceva vechi.

"Aaltra" are si cateva handicapuri, mai ales prin prisma publicului lar autohton:

este o pelicula franceza, nu are actiune (in afara de momentul in care o masina agricola intra doi barbati), ci mai mult introspectie (subiectul favorit al francezilor, nu-i asa?), nu ne ia ochii cu o poveste de dragoste ravasitoare care sa-i puna in umbra toatele celelalte aspecte.

Ba, din contra, personajele principale ale acestei comedii negre sunt doi barbati, care nu inalta spiritul si nu inflacareaza inima, iar «decorurile» sunt oarecum terne si «orasenesti». Poate chiar si un pic tovarasesti.

Cu toate acestea, este excelent. Este un produs tipic francez, deci superb pentru cei care apreciaza ce a nascut aceasta tara. Cei care «tin cu America» in materie de productii cinematografice, vor jubila crezand ca au motiv sa sustina inca o data ca francezii se descurca mai bine la baut vin, mancat branza si sedus femei, decat la film.

In orice caz, "Aaltra" are ca punct de plecare un program de televiziune, dar este mult mai reusit decat acela.

Compasiunea nu curge in exces

"Aaltra" spune povestea a doi barbati, unul om de afaceri, deci cu o pozitionare sociala mai de «top", celalalt - un muncitor la o ferma.

Intr-un mod ciudat, Ben si Gus sunt u