Un raport al Fundatiei Europene pentru Imbunatatirea Conditiilor de Munca si Viata compara diferitele aspecte ale relatiilor de munca in UE, SUA si Japonia, in perioada 2003-2004.
Autorii ajung la concluzia ca diferentele privind nivelul la care se negociaza contractele de munca, metodele care sunt aplicate sau problemele acestor acorduri colective sunt foarte mari intre cele trei blocuri economice.
Rezultatele raportului indica faptul ca rata de ocupare a fortei de munca este mai mica in UE decat in SUA sau Japonia: in aceste tari, rata somajului reprezinta aproape jumatate din procentul inregistrat pe batranul continent. in schimb, in Europa sunt mai multi sindicalisti, desi tendinta generala este de continua scadere.
In Europa, negocierea salariilor sau a orelor de munca pe zi se face prin intermediul contractelor colective de munca. in Uniunea Europeana, circa doua treimi din angajati lucreaza pe baza acestor contracte. in schimb, in Japonia si SUA, doar 20 la suta, respectiv 12 la suta din angajati depind de acordurile colective.
In ceea ce priveste apartenenta la un sindicat, in SUA si Japonia, procentul sindicalistilor raportat la numarul de angajati este foarte mic fata de situatia din UE. Astfel, in SUA, membrii de sindicat reprezinta 7,9 la suta din totalul angajatilor, in Japonia - 19,6 la suta, iar in UE - 40 la suta.
Este de remarcat ca in unele tari precum Spania, Franta, Estonia, Lituania, Polonia sau Ungaria, procentul sindicalistilor este mai mic decat media europeana. Atat in Japonia, cat si in multe din tarile UE, diferitele sindicate continua sa se alipeasca confederatiilor.
In SUA, faptul ca sindicatele "se topesc" in cadrul confederatiilor si in acelasi timp sunt supuse restructurarilor masive ridica foarte multe probleme. in privinta relatiilor de munca, in raport se mai ara
