• Departe de lume, o mama isi creste singura cei patru copii si nepotica intr-o casuta construita in urma cu aproape 100 de ani, pe o creasta de munte din Defileul Jiului • Georgeta Egyed, de 38 de ani, a plecat din Vulcan din cauza datoriilor la intretinere, dar si pentru ca nu s-a inteles cu sotul • Femeia nu vrea sa se mai intoarca in oras si este hotarita sa infrunte, de una singura, muntele si destinul • Singurii vecini ai familiei Egyed sint mistretii, caprioarele si ciobanii care mai au drum prin zona Apa se scurge la vale dintre doi versanti si se intrerupe intr-o minicascada. De aici isi face loc pina in riul Jiu. Un drum forestier care duce nicaieri. Pina la Manastirea Lainici este cam o jumatate de ceas de mers, pe Drumul European care leaga municipiul Tirgu Jiu de Petrosani. Apa, pamint moale. De linga strada asfaltata pornesc urmele rotilor unui tractor, copaci retezati la 15 centimetri de la nivelul solului. De dupa citeva radacini groase se pierd in spirala, pe versant, in sus, niste trepte sapate in pamintul intesat de colturi de stinca. Scara de pamint pare nesfirsita, insa la capatul ei se deschide un luminis si o poienita cu iarba uscata. Familia era acasa. „Capul“ familiei, o femeie de 38 de ani, este hotarita sa ia in piept muntele. Am ajuns pina aproape de gardul facut din lemn de plop, pe care capul familiei, o femeie de 38 de ani, l-a construit singura, imediat ce s-a topit zapada, in fata casei saracacioase. La vederea reporterilor, femeia s-a oprit si a aruncat ligheanul pe care il tinea in mina. In spatele ei a rasarit un pui de om. Carau apa dintr-un izvoras a carui apa se aduna intr-o groapa nu prea adinca. Trei dintre membrii familiei incercau sa stinga un foc ce ameninta padurea din apropiere: „Am curatat marul de linga casa si terenul de maracini. Vreau sa fac o gradina. A venit vintul si a dus focul pina la padure. De trei ore ne lupt