Aclamata ca mare actrita, chiar din anii debutului, a izbutit sa-si implineasca menirea, in ciuda suferintelor la care a supus-o viata. Inzestrata cu o exceptionala expresivitate dramatica, Rodica Negrea ocupa o loja aparte in peisajul teatrului romanesc.

"Cred ca tot ce ni se intampla sta sub semnul divinitatii"

Terapia cu ras

- Tot intr-un martie capricios, ca asta, acum sase ani, stateam de vorba de la suflet la suflet. Treceai printr-o perioada dramatica din viata ta: iti pierdusesi sotul, pe Dinu Manolache, si-ti ramanea sa o cresti singura pe Ilinca, fetita voastra. Ma intreb cum ai reusit sa depasesti impasul si sa-ti implinesti atat de bine si frumos rolul de mama si cel de mare actrita, cu admirabile realizari?

- Credinta - verificata in timp - ca tot ce ni se intampla sta sub semnul divinitatii. Ca toate - bune si rele - ne vin de la Dumnezeu, care ne incearca puterea de a indura si de a interpreta corect semnalele Sale. Cu mult timp in urma, mi-am pierdut tatal, un om deosebit, care-mi insufla incredere si siguranta. Era sprijinul meu. Cand l-a rapus boala, mi-a fost greu. Dar la un an dupa disparitia lui, s-a nascut Ilinca. Fetita si Dinu imi dadeau din nou curaj si putere. Dar mi-am pierdut si sotul. Lumea se prabusea din nou pentru mine. Acum trebuia sa am grija de Ilinca - ea ma tinea in picioare. La inceput, am ocrotit-o, apoi rolurile s-au inversat: astazi, ea e cea care ma ocroteste si-mi sustine moralul, de cate ori simte ca sunt gata sa ma cufund in amintiri dureroase. Si-atunci, ce credeti ca face aceasta fiinta puternica, sensibila si inteligenta? Reuseste sa-mi aminteasca doar momentele frumoase si vesele cu tatal ei, vacantele noastre fericite. Revedem impreuna filmele care-i placeau lui si ne amuzam din nou la scenele care ne starneau candva, la toti, hohote de ras. Un gest caraghios, cu care-si aprinde