Somajul, petrolul si euro sunt principalele necunoscute in ecuatia programului francez de guvernamant. "Cand cresterea economica este mai mare decat cea asteptata si un anumit numar de persoane cer cate o parte din aceasta, mesajul e usor de inteles", a declarat premierul Jean-Pierre Raffarin pentru Le Figaro. Cresterea economica a Frantei pe anul 2004 a fost de 2,3%, depasind valoarea anticipata de 1,7%. In aceasta conjunctura incerta, primul-ministru incearca sa inlature nemultumirea sociala ce s-a stabilit in Franta in ultima perioada. El a reluat negocierile salariale cu functionarii si face presiuni asupra intreprinderilor.
Pe parcurs, au luat insa nastere multe intrebari in legatura cu cresterea mentionata anterior. La inceputul saptamanii trecute, Franta trebuia sa anunte la Bruxelles previziunile pentru anul 2005. Surse neoficiale spun ca cifra la care lucreaza Thierry Breton se apropie de 2,5%.
Insa previziunile economistilor se indreapta mai degraba spre o crestere de 2%.
In data de 14 martie, Banca Frantei a rectificat previziunile pentru primul trimestru, acestea scazand la 0,4%.
Progresia teoretica a PIB pentru anul viitor, in cazul in care activitatea ar inceta la sfarsitul lunii martie, a fost apreciata la 1,1%.
Astfel este necesara o crestere de 1% pe fiecare dintre celelalte trei trimestre pentru a se ajunge la 2,5%.
"Improbabil", considera unii specialisti. Jean-Claude Trichet, presedintele Bancii Centrale Europene, a declarat in fata Parlamentului European ca "mizeaza pe o activitate relativ moderata" in perioada 2005-2006. In acest context, scaderea cu 10% a somajului pare o estimare indrazneata, insa nu mai indrazneata decat declaratia lui Raffarin de la mijlocul lunii ianuarie, ca va reduce somajul cu 1% pe an incepand cu anul 2005. Din pacate, somajul nu este singura problema a Frantei. Pretul petrolului a in
