"Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte/ Decat un nume adunat pe-o carte.../" suna primele versuri din "Testamentul" lui Tudor Arghezi. In plus, a lasat o biblioteca si un spirit erudit si generos. de CLAUDIA DABOVEANU DULCE POVARA. Mitzura ii datoreaza lui Arghezi totul: biblioteca, educatia, numele... De la prima poezie pe care i-a dedicat-o tatal lui, "Cantec de adormit Mitzura", Arghezi i-a daruit fiicei sale cate un poem la fiecare aniversare. Il gasea sub perna, de ziua ei, si era cea mai mare bucurie. Le are si acum, in manuscrise inca nepublicate.
PRIMELE REVISTE. Arghezi a stat mult in Elvetia si, ca orice intelectual de rasa, la vremea aceea i-a trebuit o formatie culturala franceza. Cam cu 200 de ani inainte de 1900, romanii au inceput sa traduca din limba franceza: protipendada parasea limba greaca si, incepand cu 1848 si apoi cu epoca napoleoniana, cartile franceze au inceput sa patrunda in Romania. "Am mostenit de la tata pasiunea pentru franceza si asta mi-a folosit foarte mult, fiindca am fost presedinta francofoniei din Parlamentul Romaniei si am avut intalniri foarte interesante cu vorbitorii de franceza, oameni cu carte, care, unii, nu stiau ca Bucurestiul si nu Budapesta e capitala Romaniei... Tata, din primele clase primare, ne-a luat mie si fratelui meu reviste frantuzesti: Tarzan, Suzette... le am si acum, la Martisor, cate au mai ramas, ca s-au mai risipit intre timp. Tata ne vorbea in franceza, iar cand am fost in prima clasa de liceu, m-am lansat cu franceza invatata de la tata".
TRADITORE-TRADUTTORE... "Stiam ca scrie pentru noi, «Cartea cu jucarii» aparuse deja, dar noi nu citeam inca din ea si tata nu amesteca viata de familie cu literatura. Aveam la dispozitie foarte multe carti, biblioteca mare a Martisorului".
Are acasa o editie veche de fabule de La Fontaine, transpuse in limba romana de Tudor Arghezi. Mi
