de DANIELA SONTICA ISTORIA MEDICINEI Cand spui evrei te gandesti la poporul ales, care a mers patruzeci de ani prin pustie in cautarea pamantului fagaduit, calauzit de Moise, care era in dialog cu Dumnezeu. Dar te mai gandesti si la bolile pe care le primeau fiii lor neascultatori. Cum vindecau medicii-sacerdoti bolile atunci cand nu se intampla sa intervina miracolul divin? Se pare ca ei considerau ca a te bizui numai pe stiinta omului este o jignire adusa lui Yahve. Poate de aceea cunoasterea stiintifica a vechilor evrei era limitata, deoarece autoritarismul religios nu le permitea niste vederi prea largi. Nici in materie de medicina lucrurile nu stateau mai bine. Ei cunosteau doar relativ corpul uman, iar functiile lui si mai putin.
De exemplu, credeau ca oasele sunt in numar de 101, ca stomacul produce somnul, iar ficatul raspunde de starile de furie. Nasul hotara nici mai mult, nici mai putin decat desteptarea din somn! Epidemiile le puneau pe seama porcului. In popor, metodele de vindecare erau exorcismele si farmecele, desi religia le interzicea. Cele mai eficace remedii ale lor erau plantele medicinale. Medicii lor vindecau cu succes ranile, fracturile si abcesele. Aveau, se pare, cunostinte mai multe despre bolile de piele (lepra era cea mai raspandita) si cele de ochi, caracteristice acelei zone. Mai distingeau si ameliorau malaria, guta si unele boli intestinale.
Pentru a preveni unele boli, evreii respectau cu strictete anumite reguli de igiena: nu spalau rufele langa o fantana, aeriseau camerele, le dezinfectau prin fumigatie, plagile sau ranile nu trebuia sa fie atinse cu mana, iar pentru igiena gurii foloseau otet amestecat cu sare. Dintele cazut era inlocuit cu altul artificial, dar nu faceau extractie, considerata si ea tot un fel de sacrilegiu.
MUZICA. Unele boli usoare de nervi erau tratate de evrei prin muzica.