- Editorial - nr. 61 / 29 Martie, 2005 Intr-un moment de criza profunda si generalizata a societatii romanesti, de agravare continua a starii Natiunii Romane, ce tinde sa devina, pe alocuri, ireversibila, din cauza guvernarilor proaste, dezastruoase uneori, de pana acum, ca romani, fiecare ne punem intrebarea fireasca: unde am ajuns, fratilor? Trebuie sa constatam, cu mare parere de rau, ca partidele care s-au perindat la guvernare au ajuns chiriasi vremelnici in palatele din Piata Victoriei si din Dealul Cotrocenilor printr-o desantata demagogie politica si electorala, impartind in stanga si in dreapta iluzii, promitand marea cu sarea. Unii guresi nu ar fi rosit sa promita chiar metrou la Visinelul Sarmasului si aeroport la Archita si Tusin, numai sa colecteze un pumn de voturi! Din pacate, romanul inca mai crede, mai spera ca unii vor aduce pe pamant acel rai visat cu rauri de lapte si miere, cu maluri de mamaliga calda. In locul prosperitatii promise, cu surle, tobe si trambite, romanii au putut constata instalarea unui sistem de coruptie generalizata. Dupa ce Romtelecom-ul, cimentul, aluminiul, petrolul au fost puse in mana strainilor, in schimbul unor comisioane grase, incasate de cei mereu luand in deradere sloganul: "Noi nu ne vindem tara!", dupa ce combinatele agroindustriale renumite au fost facute una cu pamantul, ce a mai ramas, adica marmura, Insula Mare a Brailei, Rafo Onesti, au incaput pe mana unor invartiti autohtoni, cu nimic mai milosi, cu nimic mai buni decat strainul. Toti s-au dovedit a fi niste rechini! Baronii locali au pus stapanire pe finantele mafiei teritoriale si nationale prin parghiile administrative sau parlamentare. Listele de partid, camarila politica aservita, oportunista si imorala, tendintele cu totul straine interesului national, utilizarea democratiei doar ca artificiu personal si de partid, uneori, privatizarile dupa ureche, ri