Paradoxul frustrant al politicii economice romanesti este ca, si in anul de gratie 2005, in preajma aderarii la Uniunea Europeana, lupta impotriva inflatiei, inca cea mai inalta din regiune, se duce in continuare cu aceleasi mijloace monetare de pana acum, cu toate ca s-a dovedit de ani si ani ca inflatia in Romania are cauze economice structurale, si nu monetare.
De aceea, cu inflatia se lupta Banca Nationala, desi, dupa natura inflatiei romanesti, n-ar trebui sa fie treaba acestei institutii. Asta sa fie clar, indiferent de ceea ce scrie prin legi, altfel atat de invocate de Banca Nationala! Sa nu ne miram insa, in aceste conditii, ca atatea merg pe dos, chiar si cand economiei ii este mai bine decat atunci cand ii era foarte rau!
Si cum lupta Banca Nationala impotriva inflatiei?! Banca Nationala se forteaza sistematic sa mature piata de lei, dand fabuloase dobanzi bancilor pentru leii pe care ii imprumuta la dispozitia sa in scopul scoaterii de pe piata. Operatiunea se numeste sterilizare.
Si, in fiecare din ultimii ani in care inflatia a scazut in urma operatiunilor de sterilizare, s-au cheltuit sume in echivalent de 2-3 miliarde de euro, pentru ca ceea ce este considerat masa de lei in exces sa fie maturata de pe piata spre a nu se transforma in inflatie.
Operatiunea a functionat cu rezultate: inflatia a scazut, iar cursul leului a ramas totusi in umbra principalelor valute (dolarul si euro), nestricand regulile jocului pe care insasi viata le impusese de ani si ani.
Insa din momentul in care, practic din 2004, situatia cererii si a ofertei pe piata valutara romaneasca a basculat dramatic in urma masivelor intrari de valuta din partea lucratorilor romani in strainatate, investitiilor straine si capitalurilor speculative, operatiunea de sterilizare a leilor considerati in exces pe piata a reclamat Bancii
