de CRISTINA ANDREEA CATANA BUCATARIA DE ALTADATA
In fiecare seara el imi spunea cate o poveste. De fiecare data alta. Inventata sau nu, povestea avea farmecul ei, era un vis cu ochii deschisi. In seara aceea a vrut sa ma intoarca in timp. "Ce-ai spune daca ai fi fost o printesa in Venetia Renasterii, sa te plimb cu gondola?" Am plecat cu emotie in suflet spre Venetia, condusa de vocea lui, care s-a impletit cu sufletul meu, si in cateva clipe am strabatut tari si tari si am ajuns. In povestea aceasta eram o printesa care undeva, pe unul dintre podurile Venetiei, stateam cu coatele sprijinite de bratele impunatoare ale puntii ce lega doua canale. Ochii i se oglindeau in apa. Voia doar ca apa sa ia cu ea starea ei de tristete, de melancolie. In biblioteca sa, dogele statea cu privirea pironita intr-un loc. Nu stia ce sa mai faca pentru a-i aduce macar pentru o zi zambetul inapoi unicei sale fiice. Printesa plangea zi si noapte, statea pierduta. Cum ii placeau dulciurile la nebunie, dogele a chemat cei mai mari bucatari si cofetari din regiune pentru a pregati o prajitura care sa ii redea bucuria.
Inchisi in laboratoarele lor, cei mai mari maestri s-au apucat de preparat. Dogele i-a primit pe toti, iar printesa a gustat sute de dulciuri. Nici unul nu a fost pe gustul ei. Pana intr-o zi, cand un cofetar de-o schioapa a intrat in palat alergand cu o farfurie in mana. Satula de atatea dulciuri, printesa nu mai voia sa guste, dar de data aceasta a vazut ca prajitura era altfel. Cremoasa si cu un parfum amar de cafea. A gustat si a inceput sa zambeasca. Atunci a intrebat cum se numeste prajitura: "Tira-mi-su! (ridica-ma la cer), inaltimea voastra, pentru ca v-a ridicat valul de tristete". Iar eu, intoarsa in asternuturile mele moi, am adormit, asteptand o alta seara, cu o alta poveste.
TIRAMISU Ingrediente: 8 oua, 300 gr zahar, 240 gr ma
