Romancierul american Michael Cunningham, considerat a fi unul dintre cei mai buni scriitori contemporani, şi-a cucerit notorietatea cu romanul Orele, care a stat la baza unui film de mare succes. Filmul a rulat şi pe ecranele noastre, iar romanul a apărut în traducere românească în colecţia "Biblioteca Polirom". Romanul O casă la capătul lumii a fost, la rîndul său, ecranizat, într-un film foarte bine primit de critică, film care, probabil, va rula şi la noi, iar traducerea cărţii e în curs de apariţie în aceeaşi valoroasă colecţie "Biblioteca Polirom", coordonată de Denisa Comănescu. Dacă Orele s-au depănat în jurul iremediabilei singurătăţi a trei femei de factură Doamna Dalloway, în romanul de faţă singurătatea, ineluctabila singurătate, e întruchipată de doi tineri, prieteni intimi din copilărie, şi o femeie insinuată între ei, toţi trei integraţi, asimilaţi, deşi inadaptabili, într-o lume de convulsii psihice, droguri, sexualitate, homosexualitate, descompunere spirituală de tip boema din Greenwich Village. Romanul este structurat după formula "versiunea fiecărui personaj", fiecare dintre participanţii la acţiune povestind cîte un episod, adeseori unul şi acelaşi, văzut prin optica proprie.

Cei doi tineri, Jonathan şi Bobby, sînt, cel dintîi, un intelectual sofisticat, homosexual măcinat de complexe, iar cel de-al doilea, un spirit simplist, liniar, tandru şi loial dar abrutizat de droguri şi, mai ales, profund marcat de o traumă din copilărie (fragmentul de faţă). între cei doi intervine o femeie cu un trecut erotic consumat, colocatara lui Jonathan, pe care acesta o iubeşte platonic, sincer şi profund, iar Bobby o iubeşte trupeşte. în mijlocul acestui trio se naşte şi un copil, a cărui paternitate - spirituală pe de o parte şi biologică pe de alta - şi-o dispută cu gelozie cei doi.

Subtilele investigaţii psihologice, un interesan