O lume mai înţelegătoare

În nr. 2 din OBSERVATOR CULTURAL serie nouă, redactorul şef adjunct Ovidiu Şimonca publică un interviu cu Matei Călinescu, prezent în librării zilele acestea cu o nouă ediţie, a III-a, a Amintirilor în dialog cu Ion Vianu. Reeditarea face parte din planul de sărbătorire a zece ani de la înfiinţarea Editurii Polirom, căreia Cronicarul îi datorează multe bucurii de lectură în ultimul deceniu. Sloganul aniversar "Ne veţi citi şi mîine!" e, în cazul lui, o certitudine, fiindcă marca editurii e o garanţie de valoare şi profesionalism. l Matei Călinescu nu se mulţumeşte doar cu retipăriri. Aflăm din interviu că a terminat o nouă carte de vreo 400 de pagini încredinţată tot editurii sărbătorite. O versiune prescurtată va apărea şi la editura pariziană Oxus, în colecţia "Les Roumains de Paris" coordonată de Basarab Nicolescu. Căci românul ce constituie subiectul volumului este Eugen Ionescu. Ca şi în alte cărţi ale lui Matei Călinescu, un impuls autobiografic există şi aici: "într-un anume fel, m-am reflectat şi pe mine în situaţia lui: ruptura, identitatea dublă. Şi el a plecat tîrziu din România, şi-a făcut debutul francez cînd avea 41 de ani şi a devenit curînd după aceea un mare scriitor francez. Eu am rămas un universitar oarecare". Dacă profesional n-a fost vorba de o ruptură, căci Matei Călinescu avea în momentul exilului, în 1973, o carieră universitară în urmă, din punct de vedere lingvistic şi spiritual a fost o sfîşiere: "am abandonat prietenii, idei, bucurii şi melancolii, inclusiv amintiri, pe care le-am regăsit mai tîrziu, mult schimbate, irecognoscibile aproape, întorcîndu-mă după 1989".l Cel mai mult i-a lipsit în America posibilitatea de expresie extrauniversitară. Căci, de fapt, mărturiseşte profesorul, el s-a simţit întotdeauna un scriitor, nu un erudit, a vrut să scrie poezie şi proză. Soluţia profesoratului a al