Istoria intrigii senzaţionale dintre Dan Botta (iniţiatorul conflictului) şi Lucian Blaga nu e cuprinsă în întregime în volumul celui dintâi, Cazul Blaga (1941), nici cu propriile puncte de vedere: lasă deoparte preambulul din notiţele lui răutăcioase şi sfidător revendicative a paternităţii unor idei. Toată desfăşurarea de forţe şi risipa de cuvinte nu sunt reprezentate fidel nici în volumul Plagiatul la români (Chişinău, 2004). În fiecare din cele două cărţi apriga confruntare este redată secvenţial şi, deci, lacunar. Am încercat aici o reconstituire bazată pe o documentare completă, pe cât a fost posibil (punând la socoteală şi cele două episoade anterioare, publicate în "România literară", numerele 10 şi 11). Esenţial, între cei doi, este războiul priorităţilor unor idei despre specificul românesc. Învinuirea de plagiat nu există decât voalat (cuvântul este evitat). Dan Botta crede (nejustificat) că unele interpretări ale sale au fost speculate de Blaga, printr-un profit subtil în folosul său, ca personalitate mai bine plasată şi mai bine cotată public (diplomat, academician etc.).

Agresivitatea surprinzătoare din studiul lui Dan Botta O eroare: Spaţiul mioritic al domnului Blaga, publicat iniţial în "Timpul" din 18, 19 şi 21 mai 1941, urmată de provocarea simultană la duel, îi stârnesc celui atacat o mânie greu de stăpânit. Blaga devine necruţător în reacţia sa, ultima, care depăşeşte, în violenţa verbală, limitele acceptabile. Articolul se intitulează Alte încercări de expropriere literară şi apare în "Tribuna", nr. 52 din 9 iunie 1941 (figurează în vol. cit. Plagiatul la români, p. 118-121). Blaga atacă neaşteptat de violent tocmai naţionalismul (de sorginte legionară) a lui Dan Botta. Acesta din urmă, în numele patriei în primejdie, voia să acrediteze opinia că filosofia blagiană a culturii era nici mai mult nici mai puţin decât anti-românea