Am auzit atatea scenarii despre rapirea celor trei ziaristi romani incat nu mai stiu ce sa cred. Inca din prima seara mi s-a parut suspect faptul ca redactiile ziarelor si televiziunilor au fost rugate sa nu faca publica informatia despre rapirea celor trei. Cu atat mai mult cu cat pe la miezul noptii inclusiv presedintele Romaniei a vorbit despre asta, intrebat fiind de catre ziaristi. In acest moment, in loc sa ne concentram pe investigarea acestui caz, stam sa demonstram, sa descalcim fel si fel de scenarii, care mai de care mai abracadabrante. La noi specificul local isi pune amprenta intr-un mod de-a dreptul incredibil chiar si cand vine vorba de o rapire.
Cum a fost posibil ca Marie Jeanne sa trimita mesaje si chiar sa vorbeasca la telefon in timpul rapirii si dupa aceea? Cum dracuâ se face ca rapitorii l-au sunat tocmai pe un anume Omar Hayssam, om de afaceri, aflat pe un pat de spital din Bucuresti? Sunt doar doua intrebari importante, insa numarul acestora poate continua la nesfarsit.
In acelasi timp, autoritatile romane au oferit pana la ora la care scriu aceste randuri prea putine informatii pentru a putea descalci vreun pic aceasta poveste adevarata sau nu, tragica sau pur si simplu de tot rasul.
In treacat fie spus, gazetarii de la Jurnalul National vorbisera cu acest Omar Hayssam in cursul zilei de marti, cu mult inainte ca acesta sa faca declaratia-bomba cu rascumpararea si atunci nu suflase nici o vorbulita despre telefonul pe care l-ar fi primit din Irak. Cu atat mai mult, "ca la noi ca la nimeni" este aceasta poveste cu cat Omar Hayssam este si urmarit penal de anul trecut, informatie confirmata si de procurorul general.
Dumnezeule, parca-l vedem maine pe urmaritul penal Omar Hayssam venind calare pe un cal alb cu cei trei jurnalisti romani, infatisandu-se in fata natiunii ca salvatorul-salvatorilor!
Totusi, nu
