Din cei optsprezece prozatori care au publicat în celebrul Desant '83, doar cinci scriitori mai scriu şi mai contează în proza contemporană: Mircea Cărtărescu, Ioan Lăcustă, Gheorghe Crăciun, Cristian Teodorescu şi Constantin Stan. Din 1972, Ioan Lăcustă este redactor la Magazin istoric, aşa se explică de ce patru dintre cele nouă cărţi publicate din 1990 încoace sunt de istorie. Deşi a publicat constant şi cărţi de factură diferită - Cartea lumânării, apărut la Editura Rafet în 2001, este un volum de poezie -, mai mult, a fost premiat atât pentru cărţile de istorie cât şi pentru cele de literatură, Ioan Lăcustă este cel mai discret dintre prozatorii desantişti rămaşi în cărţi. Presa culturală nu îl interesează, lumea literară nici atât. Aceasta poate fi un neajuns în măsura în care cititorii trebuie mai mereu provocaţi să citească autori români, dar şi un mare avantaj, căci, doar ascuns luminilor rampei, scriitorul îşi păstrează tonusul creator.

După vânzare începe ca o autoficţiune clasică. Naratorul, scriitor de profesie, se întoarce undeva în Dobrogea în satul natal pentru a perfecta vânzarea casei părinteşti. Întoarcerea acasă declanşează rememorarea tinereţii ("literatură - alt blestem nu-i mai sfânt decât cuvintele amintirii" exclamă el) şi, în subsidiar, o evaluare a vieţii de până atunci. Înţelegem că scriitorul nu este prea mulţumit de cele realizate: literatura nu i-a adus decât o oarecare notorietate, iar o familie nu a reuşit să întemeieze. Adolescenţa şi tinereţea lui, petrecute pe fundalul nebunilor ani '50, au decurs normal păstrând şi în amintire semnele candidului şi ale fervorii erotice. Scena în care tânărul licean citeşte colecţia primilor ani din Sburătorul doar pentru a privi decolteul unei bibliotecare apetisante, în timp ce dialoghează imaginar cu propriul mădular botezat caimacam, scena de seducţie pusă la cale de Fineta ca