Odată cu venirea primăverii, fiecare vrea să mănânce mai "uşor", din dorinţa de mai a da jos din kilogramele acumulate de sărbători sau pentru vitaminizare. Cum a dat prima frunză de ridiche, comercianţii au şi ieşit la tarabe în pieţe. Oferta legumelor este variată şi, chiar dacă nu sunt ieftine, mureşenii cumpără. E drept că majoritatea la bucată, de poftă.
La nivel naţional, producţia de legume este într-o permanentă creştere de la an la an. Deşi producţia internă evoluează constant, importurile de legume s-au cifrat anul trecut la aproximativ 153.000 de tone, iar exporturile s-au diminuat considerabil. Pentru că serele româneşti nu fac faţă necesarului de legume timpurii şi târzii, în perioada iernii şi începutului de primăvară cele mai multe legume de pe piaţă provin din alte ţări. Cei mai importanţi furnizori sunt turcii, apoi polonezii, sirienii şi italienii. "Avem roşii din Turcia. Nu-i păcat? Ce roşii bune făceam noi românii, nu arătau aşa de mari, dar erau mai gustoase decât astea, nu credeţi?", se întreabă Elisabeta Vinţeler, vânzătoare la tarabă. Roşiile turceşti costă în jur de 50.000 lei kilogramul, kiwi se vinde la bucată cu 6.000 de lei, strugurii aduşi tocmai din Africa de Sud sunt la 120.000 lei, iar vreo câteva frunze de salată verde din Olanda se vând cu 10.000 lei.
Cu aratul stăm bine
"Folosirea diverselor îngrăşăminte sofisticate, chimicale sau de la animale sau irigarea de la rădăcină sunt metodele prin care proprietarii de solarii încearcă să-şi eficientizeze eforturile pentru o producţie cât mai mare", spune Naznan Jeno, directorul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală . Pentru îngrijirea răsadurilor este nevoie de insecticide, pesticide şi alte substanţe folosite împotriva paraziţilor, substanţe ale căror preţ este destul de mare. La noi în judeţ legumicultura se axează pe cultivatorii mici, care deţin sere re
