Sondajele periodice de opinie arata ca, intr-o proportie covarsitoare, romanii cunosc putine despre impactul pe care aderarea la UE il va avea asupra tarii lor si chiar asupra vietii lor. Exista totusi bunavointa in ce priveste procesul de aderare. 85% din ei considera ca acesta va fi benefic, dupa cum arata un recent sondaj.

Si imi amintesc cu ingrijorare ca in aceeasi proportie au votat pentru Iliescu in mai 1990, cu speranta ca promisiunile acestuia urmau sa fie indeplinite.

Inalti oficiali ai UE au spus ca romanii au in proprietate procesul de aderare. Dar e dificil sa sustii asa ceva, daca te uiti la programul Sapard pentru modernizarea agriculturii.

Cel putin intr-un judet, cererile de aplicatie pot fi obtinute doar prin mita, in loc sa fie puse gratuit la dispozitie. La Sibiu, fermierii intorc spatele programului, pentru ca formularele sunt prea complicate.

Nu e surprinzator ca multe fonduri Sapard nu reusesc sa ajunga la cei care ar trebui sa beneficieze cel mai mult de pe urma lor. In schimb, multi bani merg spre cladirea unor mici imperii de vanatoare sau spre crearea unor latifundii unde puternicii erei cooperativelor comuniste se pregatesc sa devina noii boieri.

Gunther Verheugen, fostul comisar european pentru extindere, conchidea pe buna dreptate, in 1999, ca pentru reusita procesului de aderare e nece-sara o lupta contra coruptiei incununata de succes. Dar, de-a lungul celor cinci ani de mandat, apetitul sau pentru aceasta batalie s-a diminuat, in timp ce relatiile sale cu Adrian Nastase au inflorit.

La Bruxelles, multi considerau ca lupta impotriva coruptiei pe malurile Dambovitei era un fel de vaca sfanta, la fel precum cerinta ca anumiti lideri romani sa spuna poporului adevarul despre 1989. Nimeni nu punea la indoiala justetea cauzei, dar nici nu s-ar fi ostenit sa faca ceva. @N