Prajituri, martipan, lapte, ulei. Toate acestea se pot face cu ajutorul migdalelor. Descoperirea acestora nu este meritul nostru, ci al asiaticilor.
de CRISTINA ANDREEA CATANA AROMA. Migdalele dau gust deosebit dulciurilor Migdalul si fructele sale sunt adeseori asociate cu zeitatile si cu Sfanta Scriptura. Sunt consacrate zeilor Thoth, Hermes si Mercur si se spune ca aduc intelepciune si prosperitate prin stimularea intuitiei. Baghetele magice sunt faurite adesea din lemn de migdal.
LOCATIA. Primele migdale au fost culese de pe taramurile Asiei Centrale. Apoi, in urma cu mai bine de 2000 de ani, a fost adus si apoi cultivat si pe pamanturile din jurul Marii Mediterane. Acest lucru este dovedit de numeroasele referiri la migdale din Vechiul Testament. Migdalul este lasat sa creasca liber in Siria si Palestina. In Sfanta Scriptura este mentionat ca fiind cel mai bun pom fructifer din tara Canaanului. Denumirea din evreica a migdalului se traduce prin "desteptare brusca" sau "veghe continua". In Palestina, migdalul infloreste in ianuarie si da semnalul pentru primavara. La marile sarbatori, evreii duc la sinagoga frunze de migdale. Astazi pe piata se gasesc doua tipuri de migdale: dulci si amarui. Daca primele sunt foarte folosite la prajituri sau sosuri, cele din urma sunt interzise. Migdalele amarui nu se pot consuma ca atare, ci doar sub forma de esenta pentru aromarea dulciurilor. In acest caz, gospodinele trebuie sa fie atente la cantitatea folosita pentru ca, daca scapa ceva mai multa esenta de migdale amarui in prajitura, ar putea otravi consumatorii.
Migdalele dulci sunt mai intrebuintate in bucataria Orientului Mijlociu, in nordul Indiei, unde sunt puternice influente persane, fiind foarte folosite alaturi de semintele de mac, pentru a ingrosa sosurile. In bucataria occidentala, migdalele sunt folosite pentru prepararea martipanului
