Antoaneta TANASESCU

Unde sunt manierele de altadata?

Editura Gramar, Bucuresti, 2002, 240 p.

Antoaneta TANASESCU

Strategii ale comportamentului european

Editura Paideia, Bucuresti, 2003, 160 p.

Antoaneta TANASESCU

Sinteze de teorie literara

Editura Paideia, Bucuresti, 2004, 144 p.

Daca s-ar putea vorbi despre o „poetica“ a activitatii didactice, atunci probabil ca ea s-ar apropia – pentru a pastra conventia terminologica – mai degraba de arta teatrala decit de, sa zicem, estetica literara. In termeni mai mult sau mai putin pragmatici, s-ar putea considera ca specificul acestei arte pedagogice sta si in rolul cu care este creditat protagonistul ei – profesorul, „artistul“. Nu doar un simplu mediu de transmitere a unei cantitati de informatie, nu un intermediar si atit, ci un homo creator sui generis. Regizor, in sensul foarte cuprinzator pe care termenul acesta il presupunea, cel putin pina spre sfirsitul secolului al XIX-lea, cind punerea in scena acoperea inclusiv aspectul logistic al reprezentatiei.

Regizorul era pe deplin implicat, atunci, in orinduirea spatiului, a decorului, gindea ocuparea platoului si inlantuirea secventelor. Chiar daca noile circumstante concrete ale spectacolului de teatru nu-i mai ingaduie sa fie unic artizan al reprezentatiei, se poate inchipui ca statutul sau trecut folosea fie si numai drept un bun exercitiu de umilitate. O exersare in arta de a ingemana superbia artistului, care se stie demiurg al universului pe care il creeaza, cu preocuparea minutioasa pentru aspectul concret, menit sa traduca, in cheia realitatii sensibile, lumea imaginata.

Aici, in sinteza generoasa dintre idee si forma palpabila, dintre teorie si practica, se pot cauta temeiurile apropierii intre arta pedagogului si cea a creatorului de teatru. Despre „arta“, asadar, va