Au trecut numai citiva ani de cind Francis Fukuyama anunta „sfirsitul istoriei“, adica triumful democratiei liberale apusene asupra totalitarismului socialist, aceasta devenind astfel forma finala a ideologiei si guvernarii umane. Apusul a invins, indelungata lupta pentru libertate s-a incheiat, istoria insasi a ajuns la capat1.
A invins insa oare Apusul? A devenit oare universala democratia liberala? A fost infrint socialismul? Se indoiesc de acest deznodamint fericit chiar si occidentalii, nu numai rasaritenii.
Frontierele dintre Est si Vest nu se sterg o data cu declaratiile politice, oricit de entuziaste ar fi ele. Frontierele politice invocate inainte de 1989 in mentinerea Cortinei de Fier nu mai gasesc justificare in plin proces de globalizare. Nu ideologia va mai separa Apusul de Rasarit, ci continua spaima fata de ceea ce deschiderea frontierelor va permite sa treaca dinspre Estul european: invazia turistica, invazia fortei de munca bruta, a imigrantilor, a categoriilor sociale cele mai joase, a profitorilor si cersetorilor, adica a tipurilor sociale si comportamentale cele mai detestate de catre occidentali.
Magia discursurilor are viata scurta. Preocupati mai mult de efectele caderii Cortinei de Fier asupra propriei lor tari, de pilda, formatorii de opinie si intelectualii academici americani, ca actori principali ai Razboiului Rece, au avut ei insisi reactii diferite: triumfalismul reusitei la cei de dreapta, gustul amar al consecintelor economice ale acestui conflict si al echivalentei morale dintre puterile imperiale aflate in blocuri ideologice opuse, la cei de stinga2. Indiferent de optiunile ideologice, se vor lamenta impreuna in fata pericolului „invaziei tribale“ a rasaritenilor asupra lumii civilizate, cu precadere in Europa Occidentala, Statele Unite fiind antrenate acum intr-un alt tip de razboi, Razboiul fierbin
