O societate ideală, în care să nu existe prostituţie, e undeva foarte departe de România de azi, iar legile trebuie făcute pentru a reglementa realităţi sociale. Prin urmare, aleşii noştri se află – prin mijlocirea a patru deputaţi PSD (Nicolae Bănicioiu, Cosmin Nicula, Alexandru Vladimir Mănăstireanu şi Daciana Sârbu), care intenţionează să propună Parlamentului o lege în acest sens – din nou în faţa unei teme incomode: dezincriminarea şi instituţionalizarea prostituţiei.

Patru tineri deputaţi social-democraţi au anunţat marţi că pregătesc o iniţiativă legislativă pentru legalizarea celei mai vechi meserii din lume – prostituţia. Iniţiatorul acestui proiect, Daciana Sârbu, vrea ca din banii pe care i-ar aduce la buget în acest fel să crească alocaţiile pentru copii la 10% din salariul minim pe economie. Un alt argument, mai puţin populist, este acela că prin rămânerea în ilegalitate prostituţia este lăsată în grija lumii interlope.

Dacă nu poţi să o elimini, de ce să nu o controlezi?

Prostituţia este sancţionată prin art. 234 din Codul Penal (2004), care spune că "fapta persoanei care îşi procură principalele mijloace de existenţă practicând în acest scop acte sexuale cu diferite persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă".

Şi totuşi, legală sau nu, fapta există. Important este dacă vrem s-o vedem în centrul mecanismului social (pe stradă, adică) sau bine delimitată de felinarele roşii. Acesta este cel mai puternic argument în favoarea dezincriminării, însăşi existenţa ei şi faptul că, în lipsa unor legi care să o reglementeze, prostituţia rămâne o maşină de făcut bani negrii în mâna lumii interlope. Prin urmare, dacă nu poate fi eliminată, de ce să nu fie controlată şi impozitată? În ţările unde această activitate este reglementată, cele care o practică au carte de muncă, există un regim de impozitare ş