Zi de zi, pe la orele dupa-amiezii, nea Lita coboara la metrou la Universitate cu zeci de ziare, pe care le asaza frumos pe "taraba" lui de pe balustrada scarilor rulante. Daca nu-l vezi, o sa-l auzi: "Ziareee! Ziareee!"
de MIRA MUNTEAN VIATA MEA E UN ROMAN Vanzatorul de... ziareee!
LA METROU. Nea Lita vine la "taraba" lui de la metrou numai dupa-amiaza, fiindca stie el cum se tine afacerea asta⦠O sambata la fel ca altele. Ies din metrou la Universitate si ma lovesc niste vorbe ce rasuna prin toata statia: "Ziareee!, Ziaaareee!". Ma uit, din automatism, la ceas. Da, sigur! Este ora cand il gasesti acolo jos pe nea Lita. Greu sa treaca neobservat... sau mai degraba neauzit!
Nea Lita este un personaj familiar celor care trec dupa-amiaza prin zona.
Vazandu-l de atata amar de vreme, asa ma obisnuisem cu prezenta lui de, la un moment dat, cand am trecut pe acolo la ora potrivita si nu l-am auzit, ma surprinsesem intrebandu-ma daca o fi patit omul ceva. Rar se intampla sa traga chiulul. Arunc o privire spre ceas. Era ora 17:00. Il zaresc stand putin zgribulit la urcusul scarilor rulante, vanzand ziare pentru cei care nu apuca (ori uita) dimineata la prima ora sa cumpere unul. Pentru ca nea Lita nu vine niciodata mai devreme de ora 3 dupa-amiaza. Si sta "in functie de cum merge treaba". Adica, uneori, si pana la 8 seara. Ca asta face de o viata intreaga, iar acum, la batranete, nu poate renunta la obiceiul lui. Si, pana la urma, de ce sa nu mai castige un ban in plus?! Doar viata nu e deloc usoara si "ca sa agonisesti ceva, trebuie sa muncesti tot timpul...".
COPIII ASTIA... Imbracat cu cateva randuri de haine groase, cu o geaca mare de blugi deasupra, priveste spre mainile intinse catre vreun ziar ori revista de pe "taraba" lui improvizata. "Cat costa ziarul asta?", "4.000". Omul ii intinde o hartie de 10.000 de lei.
