In timp ce politicile culturale devin o piesa importanta in definirea noului statut al artei, determinind o reconfigurare a teritoriului cultural, interesul pentru contextele artistice locale se pierde. Aceasta tendinta nu minimalizeaza deloc importanta acestor contexte, ci doar redistribuie centrul de greutate spre un proces generalizat de rezistenta/sustinere culturala si politica. Localul sufera un proces de modificare a conditiei sale, devenind (g)local. Migrarea constanta a produsului cultural, dinspre o zona de includere catre una de excludere si invers, genereaza, potrivit lui Marius Babias1, trei cadre ce interactioneaza si se sustin reciproc: activismul cultural ca forma de arta, cooperarea dintre artisti si promotori culturali, arta ca forma de manifestare a unui activism social. In acest mod, practica artistica devine un cadru pentru activitatea sociala si zona-argument pentru examinarea noilor conditii de existenta.
- Disiparea granitelor dintre social si cultural Dincolo de acestea, practica artistica ramine un element implicat permanent in redefinirea unui context, fie el si unul local. Reprezentarea acestui proces, in care artistul este si producator, dar si reprezentant al contextului, se face sub reglementarea unei noi identitati a spatiului respectiv. In contextul auto-imputernicirii artistului de a acta in zona spatiului public, as aminti expozitia deschisa la Galeria Noua, Bucuresti, a artistului Matei Bejenaru. Evenimentul trebuie mentionat deoarece el depaseste zona unei simple expuneri, oglindind disiparea granitelor dintre social si cultural printr-o cartografiere a zonei de intilnire dintre cele doua.
Propunind o schimbare a modului in care experimentam spectacolul expunerii, interventia lui Matei Bejenaru, Strawberies fields forever, este alcatuita dintr-o suita de proiecte realizate intre 2002-2005. Initiator al
