Oamenii nu reacţionează la fel în faţa greutăţilor. Unii sunt tentaţi să renunţe uşor la primul hop semnificativ, în timp ce alţii merg înainte cu hotărâre, indiferent de dificultatea obstacolului. Printre cei care fac parte din a doua categorie se numără şi Ema, o sportivă din Târgu Mureş care deşi s-a aflat la un pas de o tragedie a ales să-şi urmeze pasiunea, handbalul, indiferent de riscuri.

Szekely Ema este mureşeancă prin ”adopţie”, pentru că s-a născut şi a crescut în Cluj. A început să joace handbal la 12 ani, în 1997. Ceea ce la început putea să pară doar un moft s-a dovedit a fi, odată cu trecerea timpului, o mare pasiune. Ema

s-a îndrăgostit de handbal. Imprevizibilul drum al vieţii de sportiv a adus-o anul trecut la Târgu Mureş.

Preşedintele echipei CS Mureşul, Rad Teodor, a adus-o aici pentru a fi părtaşă la un proiect îndrăzneţ, promovarea în prima divizie.

Între agonie…

Problemele de sănătate ale jucătoarei au apărut în iarna anului trecut, cu câteva luni înainte de a veni la Târgu Mureş. Uşor deranjată de amintiri deloc plăcute, Ema povesteşte cum au început necazurile: “Cred că primele probleme la picior le-am simţit în ianuarie 2004. Mă durea tibia, undeva la mijlocul distanţei dintre genunchi şi călcâi. Nu am dat importanţă durerii. Mă gândeam că sunt sechele de la vreo lovitură mai veche. După o vreme a început să mă doară tot mai tare. Mă deranja tot mai mult la alergare. Faptul că alternam antrenamentele de sală cu cele de afară, pe bitum, a accentuat problema. A apărut o umflătură care apoi a tot crescut. În vară ajunsese aproape cât pumnul. Am mers în sfârşit la medic să văd care este problema. Mi-am facut analize, radiografii etc. Mi s-a spus că e vorba de o periostită care a evoluat. Mi-au zis că este o tumoare. Mai auzisem cuvântul acesta, dar nu am înţeles exact ce am la picior. Eram cu o colegă şi ea a i