Marfa şi banii (vizionat în avanpremieră, la un festival "Dakino") Un student la Arhitectură (imediat după proiecţie, într-un grup de prieteni): "Băă, ştiţi cum mă simt io acuma? Parcă-s filmat cu o cameră... uite aici, cu voi, ce vorbesc, ce fac, mă simt urmărit de-o cameră de filmat... Asta înseamnă că filmu' a fost bun! Un patron de întreprindere mică sau mijlocie: "Aşa film pot să fac şi io! Am o cameră digitală acasă, iau trei blambeci de la mine din cartier şi gata filmu'... mîine îl vedeţi la HBO!" O absolventă de Litere: "E primul film românesc în care replicile sună cu adevărat bine, dar cred că ăsta e meritul scenaristului... În rest, nu mi-a plăcut cum era filmat. Am mai văzut ceva asemănător, la nişte prieteni, pe computer, nişte filmuleţe făcute prin Olanda sau Belgia, dar alea erau experimente..." Un tînăr doctor, bine informat: "Cristi Puiu e ăla cu scandalu', nu?! Filmu' nu mi s-a părut rău, da' nu ştiu ce-i trebe atîţia bani, dacă face filme de genu' ăsta care se întîmplă într-o maşină..."

Furia (vizionat la cinematograful "Bulevard", cu vreo 30 de oameni în sală) Doi puştani, 13-14 ani (care probabil că se încăieraseră în timpul filmului, căci auzisem nişte zgomote înfundate, undeva în spatele sălii): "Cîine pîn' la moarte!", "M...e, bă! Hai Steaua!". Un adolescent probabil cool, către prietena lui: "Uite, vezi, de ce nu mă duc io la filme româneşti? Pen'că n-au final! Dacă ştiam că se termină aşa, mai bine mergeam la un film cu Van Damme..." Doru, 39, mecanic auto: "M-am dus la filmu' ăsta ca să-l văd pe Minune, că io în general nu mă duc pe la filme... Eram curios cum joacă, da' puteau să-i dea şi lui un rol mai mare, adică să-l facă personaj principal...". Cristi (PR, firmă mare, muncă multă): "Eram curios ce a făcut ăsta, Radu Muntean, că io-l ştiu de la reclame... e tare! Se vede că a învăţat ceva de la reclame, adică filmul seamănă