O firmă din Bucureşti postează pe net cerinţele pentru angajarea unui instalator: calificare, şcoală de profil, non-alcoolic, serios, disponibil pentru lucru în program prelungit. Constituie avantaj, dar nu e condiţie eliminatorie, experienţa, autorizarea; să aibă cunoştinţe sau calificare de sudor, să fie nefumător şi să aibă recomandări. Cu alte cuvinte, o şcoală de cîteva luni şi lipsa unor vicii sînt de ajuns. Este profilul instalatorului care ne intră în casă să repare ţeava de la chiuvetă sau boilerul. În ierarhia ocupaţiilor, instalatorul şi montatorul de ţevi este trecut în grupa a şaptea de muncă (din total de nouă) şi execută lucrări de montaj de instalaţii sanitare, de gaze, încălzire centrală, ventilare şi condiţionare, alimentare cu apă, reţele exterioare şi instalaţii frigorifice. Am accesat un forum pentru cei cu preocupări în instalaţii. Discuţie între doi practicieni aflaţi în Canada. Nedumerire. Cineva cerea detalii despre cum îşi poate echivala diploma de inginer instalator în Vancouver. Şi se întreba retoric cine face instalaţiile în acea ţară, dacă nu inginerii instalatori. Răspunsurile de la cunoscători au venit neîntîrziat. Proiectul pentru instalaţiile unei case îl fac, de obicei, tehnicienii. Numai la clădiri mai mari proiectele sînt făcute de ingineri mecanici. Nu poţi să faci proiecte de instalaţii dacă nu eşti inginer mecanic. Şi nu ţi se dă dreptul să te numeşti inginer mecanic, dacă nu ştii să faci toate cele ştiute de un inginer mecanic, inclusiv construcţii aeronautice. Cum poţi echivala diploma de "instalator"? Îţi echivalezi una din cele două meserii de bază (electronică sau mecanică), apoi susţii examen de master în cea de-a doua. Asta presupune cel puţin doi ani de facultate pentru echivalarea meseriei de bază, plus doi ani masteratul. Procedura e complicată şi presupune ani de specializare într-o meserie care pare la îndemîna oric