Ca un facut, cazul jurnalistilor români captivi in Irak a pus in umbra sedinta extraordinara a guvernului, dedicata proiectului de reforma a sistemului judiciar. La reuniune a participat si presedintele Traian Basescu. Un bun prilej pentru Domnia sa de a-si expune, in cadrul conferintei de presa de dupa reuniune, viziunea asupra raporturilor dintre politic si justitie in democratie. A spus Traian Basescu: „Nu vom permite o justitie independenta in coruptie si ineficienta. Politicul nu va face nici un pas inapoi pentru curatarea justitiei. Cei care se bat pentru mentinerea unei justitii independente in ineficienta si in coruptie au gresit adresa. Factorul politic, administratia de astazi de la Bucuresti, refuza sa o lase corupta si independenta, sa o lase ineficienta si independenta“. Independenta justitiei e una din axiomele democratiei. Ca si in cazul presei, independenta justitiei e considerata o conditie sine qua non a sistemului pluralist. Democratia a ajuns la aceasta cucerire dupa ce sistemele totalitare au pus la indoiala independenta justitiei in numele unor idealuri teoretice, abstracte. Bolsevicii au contestat independenta justitiei, argumentind ca justitia e burgheza, serveste intereselor claselor exploatatoare. De regula, punerea la indoiala a independentei justitiei s-a facut in numele unor idealuri avansate ca pretext. Presedintele unei republici democratice sustine, nici mai mult nici mai putin, decit ca politicul poate pune intre paranteze independenta justitiei daca justitia e corupta si ineficienta. Un asemenea punct de vedere ridica insa o intrebare: daca politicul are dreptul de a spulbera independenta justitiei, pornind de la aprecierea ca justitia e corupta, cine apreciaza gradul de coruptie din justitie? Raspunsul e usor de dat: politicul. Sau, dupa vorbele domnului presedinte, „administratia de astazi de la Bucuresti“. Sa lasam la o parte fapt