Profesorului meu, Mihai Dumitru Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la apariţia cărţii supreme a lui Max Weber, Etica protestantă şi spiritul capitalismului . Merită să ne oprim astăzi asupra acestei cărţi, nu doar pentru că se întîmplă să împlinescă o vîrstă jubiliară, ci pentru că teza ei fundamentală are o actualitate febrilă, neaşteptată acum zece sau douăzeci de ani, cînd părea că a îmbătrînit şi că are un rost doar în bibliografiile seminarelor de istoria sociologiei. Trei mi se par a fi ideile majore ale acestei cărţi: 1. Originea capitalismului modern se găseşte în spiritul protestant . Doctrina calvină a predestinării, ca şi cea a primelor mişcări baptiste precum pietismul, metodismul etc., a determinat pe credincioşi să adopte un tip nou de comportament social în vederea împlinirii destinului individual. Profesia a fost legată de destin şi munca a devenit o valoare în sine. Astfel, protestantismul a creat o etică a muncii, valorizînd-o nu doar prin prisma rezultatelor ei, ci prin ea însăşi. Protestantul munceşte şi acumulează, dar ascetismul său îl obligă la moderaţie şi cumpătare. De-odată, valoarea muncii nu mai stă în rezultatele acumulate, ci în ea însăşi, profitul nefiind altceva decît un indicator că s-a muncit bine. Etica protestantă generează "o muncă constantă, regulată şi raţională" (E. Clement), iar "profesiunea devine o vocaţie, o mărturisire a credinţei, o datorie" (M. Lallement). Raţiunea este aceea de a munci în vederea unui profit, dar a nu consuma profitul, ceea ce a favorizat dezvoltarea logicii capitaliste a (re)investirii. Astfel, doctrina catolică de sorginte augustiniană, după care fiecare trebuie să acumuleze nu mai mult decît are nevoie, este subminată. La fel, ideea că mîntuirea ţine de un anumit comportament faţă de Biserică; în paradigma calvină, mîntuirea ţine de comportamentul social zilnic şi de asumarea propriului de