Cine îşi mai închipuie astăzi că mănăstirile din Bucovina vor deveni un brand se înşală. Trebuie să fii nebun sau masochist, ca turist, să încerci să "descaleci" din Cluj spre Bucovina, curiozitatea abia poate învinge abundenţa hîrtoapelor din şosea, desfundăturile, mizeria... Peisajul e mai curînd unul lunar şi trist, nu cred că vreun străin s-ar încumeta să-l străbată de bunăvoie. Gropile din şosele, da, acestea au devenit deja un brand incontestabil. Gropi în care intri fără voie şi din care nu mai poţi ieşi sau, dacă ieşi, îţi piere cheful să le mai înfrunţi pe viitor. Gropi avem în infrastructură, gropi sînt şi în cultură. Enescu - să luăm un exemplu la îndemînă - pare o groapă în care ne vărsăm din cînd în cînd reziduurile noastre patriotarde: "Rapsodia, da, ce capodoperă!". În rest, festivisme, festivaluri, politichie, nepăsare. Bartok, Martinu, Lutoslawski sau Ligeti (născut la Tîrnăveni!) sînt brand-uri pentru ţările din jur, au un alt destin, în vreme ce pentru noi Enescu e un fel de groapă. Presupunînd că un interpret străin ar vrea să-l cînte, presupunînd că ar cere de undeva din România (cui?) cine ştie ce partituri, ei bine, i se va răspunde scurt: n-avem, Enescu e în suflet, nu în partituri, Enescu e abisal... Oferim cîteva înregistrări muzicale vechi de decenii şi prăfuite, nerefăcute în pas cu tehnica mai nouă... atît! O groapă - vă spuneam - un adînc de nepăsare. Să luăm un alt exemplu: literatura contemporană. Aş rosti la iuţeală cîteva nume de scriitori din ţările est-europene impuşi pe piaţa europeană de carte în anii din urmă, nume devenite şi ele un brand pentru ţările din jur, căci cu fier-carbonul şi ledeburitele ne-am lămurit, e greu să-ţi faci un nume. Vă închipuiţi că a avut cineva iniţiativa să publice un catalog al tinerilor scriitori români? Vreun institut ori instituţie culturală din România? S-o facă suedezii, polonezii, elveţi