În dosarul despre Starea stîngilor central-europene din revista La nouvelle Alternative (vol. 19, nr. 60-61, martie-iunie 2004), Ovidiu Ţichindeleanu (cercetător doctorand la Universitatea din Binghamton, New York) scrie un articol-eseu intitulat "Cîteva cuvinte ca să terminăm cu judecarea comunismului". Cităm: "Săptămînalul Dilema s-a instituţionalizat ca organ al celor care explorează referinţele occidentale liberale, condamnînd, dacă nu explicit, oricum prin tăcere şi omisiune, tot ceea ce are un raport cu «comunismul». O retorică justiţiară domină acest hebdomadar «instituit» şi marea majoritate a colaboratorilor scriu de pe poziţia celui care judecă; sînt profund amalgamate conceptele şi afectele, în aşa fel încît blamul cade asupra ansamblului dramei comuniste, fără discernămînt, de la «doctrina marxistă» la «comunism» în general, de la «Ceauşescu» la « Iliescu». Fără a încerca să găsească un vinovat, se poate constata cum domnia confuziei terminologice duce acum la orbirea totală". E exceptat de la această orbire Gáspár Miklós Támas şi scrisoarea publicată de el (Dilema nr. 416). E un reproş pe care îl primim fără resentimente, considerîndu-l simetric cu cele făcute dinspre dreapta, de unde ni se reproşează că nu luăm o atitudine decisă faţă de crimele comunismului, că tratăm cu frivolitate temele serioase ale politicii contemporane. E adevărat, cînd solicităm sau decidem să publicăm o contribuţie la una dintre temele puse în discuţie, nu ne gîndim niciodată dacă respectivul autor e de "dreapta" sau de "stînga", în general această linie de despărţire fiind foarte fluidă printre intelectualii români. Ne preocupă competenţa şi expresivitatea colaboratorilor, capacitatea lor de a-şi expune limpede şi pe scurt ideile, dacă acestea nu contrazic prevederile legale şi constituţionale cu privire la incitarea la ura de rasă etc. De cîte ori radicalismul unuia s