Sorin Rosca Stanescu
In cele ce urmeaza, voi relata cateva circumstante care m-au determinat sa pun titlul de mai sus. Si sa fac apel, in masura in care cumva mesajul meu va fi receptionat, la cei trei jurnalisti romani luati ostatici in Irak, atentionandu-i ca va mai dura pana cand va veni momentul eliberarii lor. Iar pana atunci, sub nici o forma ei nu trebuie sa clacheze nervos.
Acelasi mesaj si pentru Muhamad Munaf in legatura cu care, intre timp, lucrurile au fost lamurite. Omul de afaceri este si cetatean american. Cu toate consecintele pozitive, dar si negative care vor decurge din aceasta. Rabdare, dar, mai ales, inteligenta trebuie sa dovedeasca si guvernantii de la Bucuresti. Ei se afla sub o puternica presiune, a presei, a opiniei publice, interne si externe.
Este un fenomen normal. Iar presiunea nu trebuie sa slabeasca. Dimpotriva. Adevaratul examen al gestionarii acestui moment de criza il vor da guvernantii numai in masura in care vor sti sa reactioneze, cu intelepciune si cu suficienta transparenta, in conditii de presiune. De ce este situatia ziaristilor ostatici atat de complicata?
In zilele anterioare, presa scrisa din Romania, ca de altfel si autorul acestor randuri, au insistat asupra caracterului atipic al rapirii si al primelor tentative de negociere. Iata ca viata bate filmul. Noi informatii se adauga celor existente pentru a articula si mai bine afirmatia de mai sus. Nu mai exista nici un dubiu legat de cetatenia americana a omului de afaceri Muhamad Munaf.
Ceea ce automat agraveaza situatia celor trei ostatici, cunoscuta fiind aprehensiunea fata de americani a insurgentilor irakieni. Asocierea, in continuare, a celor patru ostatici, ii poate crea avantaje lui Munaf, dar constituie un serios handicap in ceea ce priveste rezolvarea rapida si in bune conditii a eliberarii ziaristilor romani.
