* Sistemul nervos (România, 2005), de Mircea Daneliuc. Într-un tren, o femeie îl fixează cu privirea pe bărbatul adormit din faţa ei. După un timp, ea face o chestie sexy: îşi strecoară laba piciorului între picioarele lui. Bărbatul se dezmeticeşte. Chestia nu i se pare sexy. Femeia nu e genul lui. Femeia (Rodica Tapalagă) e genul mamaie-din-provincie şi e un lucru cunoscut că mamaiele nu obişnuiesc să-i pipăie pe bărbaţii de 30 de ani pe care nu-i cunosc. Nici această mamaie nu obişnuieşte, dar de data asta nu s-a putut abţine - tînărul semăna cu Paul de la TVR. Iar Paul ("Paul şpicherul", cum îl identifică un soldat) nu e un tînăr oarecare, ci "un om care are o pregătire - nu se încurcă la citit". Ah, bun, atunci totul se explică. În orice caz, e o replică minunată - o tentativă de-a bietei femei de a-şi deghiza o inconfundabilă trăire erotică în ceva respectabil, potrivit cu vîrsta ei, şi, în acelaşi timp, o revelaţie a distanţei absurde dintre abilităţile prezentatorilor de televiziune şi poziţiile ameţitor de înalte pe care au ajuns să le ocupe în star-system-ul românesc. Paul e interpretat de Mircea Radu, care, dirijat de Mircea Daneliuc, îşi dezvăluie o latură jucăuşă: uneori, cînd îl admiră în acţiune, eroinei i se pare că-şi citeşte ştirile numai pentru ea - vocea lui devine insinuantă, de parcă i-ar comunica, în cod, alinturile lui cele mai dulci sau porcoşeniile lui cele mai excitante. Mai curînd varianta a doua - dacă ne luăm după simptomele descrise de ea: "Mă înjunghie aci, sub buric. Ca nişte cuţîte ascuţîte". Cu aceeaşi inocenţă îşi povesteşte un vis în care trupul ei devenise punct de atracţie pentru melcii ieşiţi la plimbare şi se umpluse de dîrele lor vîscoase. Ciudat vis! Oare ce-o fi însemnînd? Unii ar spune că înseamnă ceva urît: să ridiculizezi un personaj de vîrsta a treia pentru trăirile lui sexuale, pentru faptul că are astfel de trăi