În 1998 Ministerul Educaţiei anunţă trecerea la sistemul pieţei libere de manuale pentru liceu. Se sprijină astfel reforma în Învăţămînt. Se renunţă la manualul unic, cel care îi limita, atît pe profesor, cît şi pe elev, la o singură metodă de predare, respectiv, de asimilare. Se trece la manualul alternativ, constituindu-se pentru aceasta un Consiliu Naţional pentru Aprobarea Manualelor. Se formează un corp de experţi evaluatori. Se aleg cîte 10-15 experţi pentru fiecare disciplină de învăţămînt, experţi selecţionaţi, prin lege, ca făcînd parte "dintre profesorii cu bogată experienţă didactică şi cu un prestigiu cunoscut". Lucrurile se pun în mişcare. Odată cu introducerea licitaţiilor de preţ, în spatele acestor manuale se ridică însă semne de întrebare. Încep dispute frecvente între autorii manualelor şi edituri, pe de o parte, Minister şi CNAM, pe de alta. Cum se ajunge ca manuale scrise de profesori preparatori ai loturilor olimpice şi somităţi în domeniul de activitate, să fie respinse permanent? De ce criteriile de licitaţie sînt anunţate numai după ce se ştiu rezultatele, iar argumentaţiile respingerilor sînt (contrar legii care specifică "propunerea de respingere va fi amănunţit argumentată") inconsistente şi fără bază reală? De ce întregul proces este opacizat şi mai ales de ce, în contextul în care MEC-ul îşi asumă achiziţionarea manualelor şi distribuirea lor gratuită în şcoli, invocînd "protecţia socială", majoritatea profesorilor acuză calitatea din ce în ce mai slabă a manualelor existente, cele care poartă avizul Ministerului.

Oful profesorilor Doamna Rodica Ionescu Andrei este profesoară de fizică la Liceul "Matei Basarab" din Capitală. În ceea ce priveşte calitatea manualelor existente pe piaţă, mi se spune că, odată cu rabatul calităţii în favoarea preţului, numărul de pagini a scăzut, ceea ce a dus, inevitabil, la restrîngerea cantităţ