Oare consumatorul provoacă mode sau moda îl provoacă pe consumator? Întrebarea, în toată aparenta ei banalitate, vizează situaţia actuală a producţiei editoriale europene: o industrie enormă care, zbătîndu-se între criză şi succes, este nevoită să se redimensioneze permanent. Mai ales că avem de-a face cu un cîmp profesional în care producţia este multidimensională şi circulară: autorul produce texte, editorul produce cărţi din aceste texte, dar, pe de altă parte, şi cititori pentru cărţile produse, cititorii exprimă o cerere care produce scriitori. Nu vreau să spun că orice urmă de idealism ar fi dispărut din această schemă cinică a "productivităţii", ci dimpotrivă să afirm că, în spatele exigenţelor de vandabilitate care atîrnă ameninţător asupra capetelor lor, editorii care decid să-şi susţină cu îndîrjire o politică independentă sînt din ce în ce mai numeroşi. Strategia lor este să creadă în creativitatea editorială, să propună autori noi, să-i susţină pînă ce devin cunoscuţi, chiar cu riscul de a-i pierde după ce aceştia, deveniţi celebri, sînt atraşi
de editurile puternice. În ultimii ani, cîţiva profesionişti ai lumii editoriale au decis să plece din marile edituri pentru a-şi crea propria lor structură (Sabine Wespieser, Viviane Hamy, Jacqueline Chambon - Franţa), alţii continuă să-şi apere independenţa (Dominique Gaultier de la Le Dilettante, Paris; Christoph Links, Berlin; Antje Kunstmann, München) sau semi-independenţa (Joëlle Losfeld, Métailié, POL - Franţa) ferm convinşi de faptul că adevărata creaţie de carte nu are nimic de-a face cu producţia masivă a marilor grupuri editoriale, în care numărul de cărţi publicate anual reflectă nu numai puterea financiară de a produce, ci, mai degrabă, nevoia de a-şi acoperi cheltuielile generate de politica producţiei de masă. Este impresionantă această "modă" a micilor "case" de editură, care au putut r
