Evolutia primului caz de rapire a unor ziaristi romani la Bagdad furnizeaza, de la o zi la alta, tot mai putine certitudini si tot mai multe semne de intrebare. Tabloul general care se deseneaza este acela al unui caz care se incapatineaza sa nu semene cu nici un altul.
Primele semne de intrebare au fost ridicate in legatura cu modul in care deplasarea ziaristilor la Bagdad a fost pregatita si s-a realizat. Spre stupefactia oricarui om de bun simt, nimeni nu s-a gindit in redactiile unor ziare si organizatii de televiziune serioase sa faca nici cea mai superficiala pregatire celor care se deplasau pentru prima data in cel mai tulbure loc de pe planeta.
Nimeni nu a luat nici un fel de masuri ca sa faca cunoscuta actiunea autoritatilor romane sau reprezentantilor oficiali aflati in capitala irakiana.
Aparent, toata lumea a fost pe deplin multumita de asigurarile date de un personaj cel putin bizar, care s-a angajat sa-i duca pe ziaristi peste mari si tari, sa plateasca din banii lui costurile intregii deplasari, iar pe deasupra sa le asigure si interviuri cu primul-ministru si cu presedintele Irakului.
Tot ce a trebuit sa faca personajul respectiv a fost sa deschida gura si punga pentru ca nimeni sa nu mai puna nici un fel de alte intrebari si nimeni sa nu mai ia nici un fel de alte masuri de precautie. Chiar si intr-o tara in care improvizatia este regina, cum e cazul Romaniei, o asemenea desfasurare a fazei de pregatire a deplasarii ziaristilor la Bagdad ridica serioase semne de intrebare.
Pentru simplul motiv ca macar instinctul de conservare al celor care se pregateau sa plece ar fi trebuit sa-i fi indemnat sa-si pregateasca si o solutie de rezerva, daca se dovedea la fata locului ca promisiunile si asigurarile misteriosului "om de afaceri irakiano-american" s-ar fi dovedit macar partial nerealiste.
